Istoria Monetăriei a început să fie scrisă în anul 1870, la data de 24 februarie, într-un sediu de pe Șoseaua Kiseleff, în prezența domnitorului Carol I, a primului ministru Alexandru Golescu și a lui I.C. Brătianu. Până în acel an majoritatea monedelor au fost bătute în străinătate, mai ales în Birmingham. Din cauza lipsei de monedă națională anterioară anului 1870, taxele și vama erau plătite direct în aur, aurul străin fiind frecvent folosit.

​

După recunoașterea independenței de stat a României la Congresul de la Berlin, Monetăria iși reia baterea de monedă în anul 1879, de data aceasta fără nici o îngrădire. Așa-numita perioadă de aur a Monetăriei este considerată cea cuprinsă între anii 1879-1885. După anul 1890, exceptând emisiunea de monede din aur de 20 lei, timp de 45 de ani moneda românească se comanda în străinătate, deși tentative de reînființare a Monetăriei au existat atât în anul 1924 cât și în anul 1929. Monetăria a continuat să existe o perioadă, ocupându-se doar cu baterea de medalii. Din datele istorice nu reiese data exactă de când nu a mai funcționat această primă Monetărie, cunoscut fiind doar anul demolării sediului: 1912.

​

Legea nr. 391 din 22 februarie 1935 corectează și completează sistemul monetar existent în scopul armonizării sale la necesitățile de schimb ale pieței. De această dată ideea reînființării Monetăriei este bine primită, iar Decretul regal nr. 392 din aceeași zi hotărăște înființarea Monetăriei Naționale. Cu finanțare din partea Băncii Naționale, lucrările de construcție a noului sediu încep pe 25 mai iar 7 luni mai târziu lucrările sunt terminate, construcția predându-se Ministerului de Finanțe, în subordinea căruia urmează să funcționeze Monetăria. Pe 20 decembrie 1935, se inaugurează într-un nou loc din strada Fabrica de Chibrituri nr. 30, Monetăria Națională ca administrație publică comercială cu personalitate juridică proprie și gestiune autonomă.

​

​Momente importante:

- 1958-1959: înființarea sectorului de bijuterii;

​

​- 1960: Monetăria dezvoltă tehnologia proprie de fabricare a oțelului placat cu nichel pentru fabricarea rondelelor monetare. Astfel, apar primele monede din oțel placate cu nichel, bătute din rondele fabricate în România: 15 bani și 25 bani;​

​

- 1963: sunt emise monedele de 1 Leu si 3 Lei din oțel placat cu nichel;

​

​- 1965: România devine Republică Socialistă;

​

​- 1978: se emite moneda de 5 lei din aluminiu;

​

​- 1982: ultima emisiune din perioada socialistă a României: 25 bani din aluminiu;

​

- 1989 decembrie: sfârșitul regimului comunist;

​

​- 1990: adoptarea unei Hotărâri de Guvern prin care Monetăria Statului se organizează ca regie autonomă în subordinea Băncii Naționale;

​

- 1991: Monetăria face investiții masive în sectorul monetar. Se înlocuiesc o parte din presele vechi cu trei prese monetare de mare productivitate;

​

​- 1992 – 1994: activitate intensă de batere pentru înlocuirea monedelor vechi ale Republicii Socialiste. Se execută majoritatea monedelor de 1, 5, 10, 20, 50 și 100 de lei;

​

​- 1995 – 1997: Monetăria se adaptează regimului de lucru concurențial, în care trebuie să subziste fără comenzi de monedă de circulație. Se restructurează, renunță la fabricarea anumitor produse din producția diversă și asimilează tehnologii noi - spre exemplu, tehnologia proof de fabricare a monedelor pentru colecționare;

​

​- 1999: se reia baterea de monedă de circulație cu valoarea de 500 de lei;

​

- 2000 – 2004: Se bat monedele de 1000 și 5000 Lei;

​

​- 2005: denominarea leului și reaparitia în circulație a subdiviziunilor acestuia.

​

​