istorie

leul nou (RON)

leul vechi (ROL)

seturi

NUMELE MONEDEI DIVIZIONARE ROMANESTI - BAN

Termenul ban deriva din denumirea unei monede din secolul al XIII-lea.
In perioada 1255-1349, banii Slavoniei au emis dinari de argint de buna calitate (greutate 0,972 g, titlu 875/1 000), denumiti “denarius banales” (dinari emisi de ban). “Banales” sau “moneda banului” s-a raspindit repede în Ungaria si Transilvania de unde a patruns si în Tara Româneasca tot in secolul al XIII Iea, sub numele de “ban’. Ulterior, regii Ungariei Ladislau al IV-lea (1272-1290), Andrei al III-lea (1290-1301) si Carol Robert (1308-1342) au emis si ei, in nume propriu, dinari de acest tip.
Banii au avut o larga raspândire pe teritoriul României, unde denumirea lor a fost extinsa dupa 1323 asupra tuturor dinarilor de tip slavon, indiferent de locul baterii. Dinarul banal a devenit astfel o notiune generala, desemnând moneda cu o anumita greutate si calitate.
Numele “banalis”, devenit în româneste “ban”, a fost preluat în 1365 de Vlaicu Voda, pentru a desemna moneda divizionara a sistemului sau monetar. In vorbirea populara, denumirea de bani s-a extins treptat, devenind o notiune general valabila pentru orice moneda sau bancnota.
Dupa ce s-a batut si folosit timp de citeva secole, din argint sau arama, banul dispare din circulatie pe la sfîrsitul secolului al XVIII-lea, in locul lui circulind paraua turceasca si alte monede marunte. Pina in 1867, banul a ramas, ca si leul, doar o moneda de calcul.
La adoptarea sistemului monetar din 1867, numele vechi de "ban" s-a impus deoarece facea parte din uzul lingvistic al populatiei. De atunci, unitatea monetara a Romaniei, leul, se subdivide in 100 de parti, denumite bani.

50 BANI
alama (Cu80Zn15Ni5)
23,75 mm; 6,1 g.
cant inscriptionat: ROMANIA*