MONETARIA STATULUI - cronologie

22 aprilie 1867 - se promulga Legea Monetara a României, care stabileste moneda nationala - LEUL. (1 LEU = 5 gr. Ag. 835/1000 sau 322 mgr. Au 900/1000). Diviziunea se numeste ban si este egala cu a suta parte din leu. Legea prevedea emisiunea de monede din aur de 20, 10 si 5 lei, din argint de 2 lei, 1 leu si 50 bani precum si de 10, 5, 2 bani si de 1 ban din arama. Piesele urmau sa aiba pe avers stema statului iar pe revers valoarea si anul de emisiune. Legea mai preciza ca pentru inceput urmau a se bate doar valorile mici (banii), cele mari urmind a se executa cind finantele statului o vor permite. Acest articol era in fapt un pretext pentru a nu se emite moneda romaneasca cu insemnele puterii suzerane (Imperiul Otoman), deoarece permisiunea de a emite moneda proprie fusese acordata Romaniei de catre Inalta Poarta cu conditia ca moneda sa poarte un semn distinctiv al imperiului (semiluna sau semiluna si stelele). De aceasta conditie erau totusi scutite valorile mici - banii, care au si fost comandate spre fabricare in strainatate.

1868 - se emit primele piese pe care apare numele monedei romanesti - 100 de monede din aur de 20 lei. Din dorinta de afirmare a suveranitatii romanesti, in ciuda prevederilor legii din aprilie 1867, acestea figurau pe avers efigia domnitorului Carol l. Sculele pentru aceste piese au fost executate de catre W. Kullrich - gravor al monetariei din Berlin, iar rondelele din aur au fost comandate in Franta. In legatura cu locul unde s-au batut aceste monede exista doua ipoteze: prima a executiei in Germania si cea de-a doua a fabricarii la Monetaria din Bucuresti, ale carei utilaje sa pare ca incepeau a fi instalate. Protestele internationale au fost imediate. Imperiul Otoman pretindea ca nu a fost respectata legea monetara, amenintind ca nu va permite circulatia acestui fel de moneda in teritoriile de sub stapinirea sa, iar guvernul de la Viena a sustinut ca inscriptia din jurul efigiei: "Carol l Domnulu Romaniloru" avea caracter iredentist pentru ca s-ar fi referit si la românii ce traiau in provinciile din cuprinsul Imperiului Austro Ungar. Drept rezultat emisiunea s-a limitat la cele 100 de exemplare, din care domnitorul a împartit cîteva în anturajul sau iar restul se spune ca au fost ingropate la temelia castelului Peles.

24 februarie 1870 - In prezenta domnitorului Carol I, a primului ministru Alexandru Golescu si a ministrului de finante Ion C Bratianu, se inaugureaza într-un sediu special amenajat pe Soseaua Kisselef, Monetaria Statului. Pîna la sfîrsitul anului aici se bat 5000 de piese din aur de 20 LEI si 400.000 de piese din argint de 1 LEU, cu efigia domnitorului pe avers. Moneda de 1 leu 1870 este prima moneda româneasca pe care apare denumirea de 1 leu. Interpretat ca o încercare de afirmare a suveranitatii României, acest fapt atrage protestele Inaltei Porti, iar monetaria este nevoita sa opreasca productia monetara. Monedele din argint prevazute in legea monetara au fost executate în Belgia. Portretul domnitorului nu mai apare pe nici una din ele. Activitatea monetariei se pare totusi ca a continuat si dupa 1870, pentru ca în 1871 se mentioneaza o medalie batuta aici, medalie dedicata aniversarii a 400 de ani de la ctitorirea manastirii Putna.

1877 - 1878 - In urma razboiului ruso - turc, în care armata româna intervine cu rol decisiv la cererea Rusiei, Congresul de la Berlin recunoaste independenta de stat a României.

1879 - 1885 - Reluarea activitatii monetare a monetariei din Soseaua Kisselef. Se bat aproape 50 de milioane de monede din aur, argint si bronz cu valori de 20, 5 si 1 LEU si 50, 5 si 2 BANI. In 1881 totusi, motivîndu-se capacitatea insuficienta de productie fata de necesarul de numerar al pietei, se comanda monetariei din Viena 4 milioane de piese din argint de 2, 1 si 0,50 LEI.

1884 - Monetaria primeste în sediul sau din Soseaua Kisselef Fabrica de Timbre. Vor functiona împreuna pina în anul 1901 cind Fabrica de Timbre se muta în Dealul Filaretului, într-un local apartinînd Fabricii de Chibrituri, local pe care-l ocupa si astazi. 34 de ani mai tîrziu, în imediata ei vecinatate se va construi sediul actual al Monetariei Statului.

1890 - Ultima comanda de moneda a Monetariei din Soeaua Kisselef: 196.000 de piese din aur de 20 LEI. Pîna în 1935 moneda României se va fabrica în strainatate. Pîna la încetarea completa a activitatii ei (în primii ani ai secolului XX) monetaria din Soseaua Kisselef va continua sa fabrice doar medalii.

1902 - Ultima mentiune a monetariei vechi apare într-o solicitare scrisa adresata Ministerului de Finante de catre directorul Monetariei din Hamburg. Intentionînd sa refaca "instalatia ei (a monetariei din Hamburg) dupa modelul celei de la Bucuresti" pe care o descrie ca fiind "una din cele mai practice", acesta solicita ministerului o copie dupa planurile monetariei romane. Apare astfel ca inexplicabil faptul ca monedele romanesti de dupa 1890 s-au comandat in strainatate.

1890 - 1914 - Moneda româneasca se executa la Bruxelles si Hamburg

1915 - 1921 - Intreruperea relatiilor comerciale externe ca urmare a declansarii Primului Razboi Mondial si lipsa posibilitatii de batere în tara, duce la scaderea drastica a numarului de monede aflate in circulatie. Piesele din argint si aur sunt tezaurizate de catre populatie iar cele de metal comun sunt preluate în industria de razboi. Monedele se înlocuiesc cu bancnote emise de Ministerul de Finante, executate din hîrtie de proasta calitate.

1921 si 1924 - Desi s-a propus reînfiintarea monetariei nationale, facîndu-se chiar si studiile necesare si trimitîndu-se ingineri la studii in strainatate, primele monede de dupa razboi: 25 si 50 bani, 1 si 2 lei se fabrica la Bruxelles în 1921 si respectiv 1924.

1929 - O noua lege monetara devalorizeaza stabileste leul la echivalenta a 10 mgr. aur de 900/1000. Conform legii, urmau a se bate monede de 1, 2, 5, 10 si 20 lei. Desi se ridica din nou problema reînfiintarii monetariei, moneda se comanda tot în strainatate, la Paris si la Londra, motivîndu-se prin lipsa de rentabilitate a înfiintarii institutiei precum si necesitatea executiei rapide. In realitate cheltuielile cu baterea, manipularile, transportul si asigurarea au ridicat foarte mult costul monedelor. In plus, rezultatul a fost total nesatisfacator. Piesele de 100 lei din argint 500/1000 batute la Paris sunau diferit de cele fabricate la Londra, iar aliajul de argint din care erau facute se îngalbenea în timp, motive pentru care monedele erau privite cu neîncredere de catre populatie. Moneda de 0,50 lei avea acelasi diametru cu cea de 1 leu, si se confundau în fisicuri. Monedele de 1 si 2 lei erau facute din aliaj mai scump (cupro-nichel) decit cele de 5, 10 si 20 lei care erau facute din alama, desi aveau valoare faciala mai mica decit cele din urma. Nu în ultimul rind, masa monetara aflata în circulatie era mai mare decît capacitatea de absorbtie a pietei. Toate acestea au condus la o noua modificare a sistemului monetar.

1935 - Legea nr. 391 din 22 februarie corecteaza si completeaza sistemul monetar existent în scopul armonizarii si a acordarii sale la necesitatile de schimb ale pietei. De data aceasta ideea reînfiintarii Monetariei este bine primita, mai ales dupa ce se argumenteaza prin calcul ca este de 4 ori mai ieftina fabricarea monedei în tara cu constructia monetariei cu tot decît executarea ei în strainatate. Decretul regal nr. 392 din aceeasi zi hotaraste înfiintarea Monetariei Nationale. Cu finantare din partea Bancii Nationale, lucrarile de constructie a sediului incep pe 25 mai. 7 luni mai tirziu lucrarile sunt terminate iar constructia se preda Ministerului de Finante, în subordinea caruia urma sa functioneze monetaria. Pe 20 decembrie 1935, se inaugureaza într-un nou local din strada Fabrica de Chibrituri nr. 30 Monetaria Nationala ca administratie publica comerciala cu personalitate juridica proprie si gestiune autonoma.

1936 - Monetaria începe la 1 ianuarie fabricarea monedei de 250 lei din argint 750/1000. O luna mai tiîziu moneda începe sa fie pusa în circulatie. Pîna pe 15 mai se bat 3.000.000 de monede din cantitatea de 4.500.000 prevazuta în lege. Din aceasta prima comanda, monetaria achita creditul facut pentru înfiintarea ei, demonstrînd rentabilitatea fabricarii monedei în tara. Pîna la sfirsitul anului se fac pregatirile tehnologice pentru fabricarea celei de-a doua monede, 100 lei din nichel.

1937 - Se înfiinteaza sectorul de productie diversa. Monetaria primeste exclusivitatea vînzarii argintului fin si a semifabricatelor necesare consumului intern, exclusivitatea executarii stampilelor de orice fel pentru toate autoritatile statului si drept de preferinta pentru lucrarile de medalistica, gravura si presaj neceare statului. Ratiunea dezvoltarii productiei diverse, valabila si azi, este ca monetaria sa nu fie nevoita sa apeleze la subventii de la stat sau sa disponibilizeze personal în perioadele cînd, nu are de batut moneda.

1938 - Monetaria începe o lunga colaborare cu Ministerul Apararii Nationale, pentru care executa 400.000 de paftale de infanterie pentru centiroane. Aceasta colaborare va continua în anii razboiului cînd institutia fabrica benzi de mitraliera si lame încarcatoare pentru cartuse. Pîna în anii ‘90 la monetarie s-au fabricat accesoriile metalice pentru uniformele militare (emblemele de cacheta, petlitele, nasturii, paftalele, etc…)

1943 - Se acorda monetariei exclusivitatea fabricarii si a vinderii decoratiilor românesti.

1947 - Stabilizare monetara. Se stabileste pentru leu echivalenta: 1leu nou = 20000 lei vechi. Se comanda monetariei piesele de circulatie de 50 bani, 1, 2 si 5 lei. La sfirsitul anului Regele Mihai este silit sa abdice si se instaureaza republica populara.

1948 - 1953 - Monetaria este unificata cu Fabrica de Timbre si functioneaza sub numele de "Monetaria si Fabrica de Timbre".

1952 - Reforma monetara. 1 leu nou = 20 lei vechi. se emit monede de 1, 3, 5, 10, si 25 de bani.

1957 - Monetaria trece din subordinea Ministerului de finante în cea a Bancii Nationale a României.

1958 - 1959 - Se înfiinteaza sectorul de bijuterii al Monetariei.

1960 - Monetaria dezvolta tehnologia proprie de fabricare a otelului placat cu nichel pentru fabricarea rondelelor monetare. Apar primele monede din otel placat cu nichel batute din rondele fabricate în România: 15 si 25 bani.

1963 - Sunt emise monedele de 1 Leu si 3 Lei din otel placat cu nichel.

1965 - România devine republica socialista.

1978 - Se emite moneda de 5 lei din aluminiu.

1982 - Ultima emisiune din perioada socialista a României: 25 bani din aluminiu.

decembrie 1989 - Sfîrsitul regimului comunist.

1990 - Prin Hotarîre de Guvern, Monetaria Statului se reorganizeaza ca regie autonoma ramînînd în subordinea Bancii Nationale

1991 - Investitii masive în sectorul monetar. Se înlocuiesc o parte din presele vechi cu trei prese monetare de mare productivitate.

1992 - 1994 Activitate intensa de batere pentru înlocuirea vechii monede a republicii socialiste. Se executa majoritatea monedelor de 1, 5, 10, 20, 50 si 100 de lei

1995 - 1997 - Perioada dificila a Monetariei. Din cauza lipsei comenzilor de moneda si a pierderii unor produse importante din productia diversa în favoarea unor firme particulare, institutia disponibilizeaza jumatate din personal. Se asimileaza în fabricatie tehnologia proof de fabricare a monedelor comemorative pentru colectionari.

1999 - se reia baterea de moneda de circulatie cu moneda de 500 de lei

2000 - 2004 - Se bat monedele de 1000 si 5000 Lei

2005 - Denominarea leului: 1 leu nou (RON) = 10.000 lei vechi (ROL). La 1 iulie se lanseaza pe piata noile monede de 1, 5, 10 si 50 bani.